Oare este Romulus Cioflec, astăzi, un scriitor necunoscut? Uneori se confundă cu Remus sau Virgil Cioflec. Chiar am fost întrebată dacă este aceeași persoană. Nu, categoric nu. Profesorul și scriitorul Romulus Cioflec (1882-1955) s-a născut la Araci, județul Covasna, la 1 aprilie 1882 și a murit la București în 13 noiembrie 1955.
Casa natală este muzeu memorial, funcționând sub egida Muzeului Național al Carpaților Răsăritenidin Sf. Gheorghe. Remus Cioflec (văr primar cu scriitorul) a avut în perioada interbelică o cunoscută editură ce-i purta numele. Virgil Cioflec (1874-1948) s-a născut în Gherășeni, jud. Buzău, familia lui Virgil Cioflec provenea din Ardeal, posibil din Araci. A fost prozator și critic de artă, valoros om de cultură și filantrop – și-a donat colecția de tablouri Universității din Cluj, constituind nucleul de bază al viitoarei galerii de artă și al acualului muzeu de artă clujean.
Fără a ne propune să vorbim despre viața tumultoasă a scriitorului și a familiei sale, amintim totuși că, deși din Transilvania, Romulus Cioflec este elev al Școlii Normale de Învățătoridin Câmpulung Muscel, absolvită în 1901, fiind coleg de bancă cu Ion Mihalache (1882-1965), viitorul om politic țărănist. După terminareaFacultății de Litere și Filosofiea UniversitățiiBucurești, soarta îl duce, ca profesor, la Liceul privat „Atanasie Bașotă” din Pomârla-Botoșani (coleg cu viitorul mare filolog Iorgu Iordan), pământ bătătorit cu vreo treizeci de ani în urmă de Eminescu, aflat în vizită la prietenul său Samson Bodnărescu ce era director al respectivei școli.
Anii de profesorat constituie adevărate repere în viața lui, fiind dascăl în trei mari localități, din provincii diferite, formând un adevărat triunghi al neamului românesc: Chișinău (1917-1926), Timișoara (1926-1936) și București (1936-1942). Anii petrecuți la Chișinău sunt cei mai rodnici. Tânăr fiind, cu entuziasmul strămoșilor ardeleni de a se manifesta pe ogorul românismului, Romulus Cioflec se dedică trup și suflet activității de emancipare națională și culturală a basarabenilor în perioada cea mai fierbinte, 1917-1926. Amintim doar că, în 1917, răspunde cu însuflețire invitației lui Pantelimon Halippa (1883-1979), proeminentul om politic basarabean, de a ajuta la redactarea cu slove latine a gazetei „Cuvânt moldovenesc”, colaborând și la publicațiile „Sfatul țării”, „Școala moldovenească”. Romulus Cioflec a fost legat sufleteşte de Basarabia şi de basarabeni. S-a simţit bine între ei, şi-a făcut prieteni, a luptat pentru cauza lor, pe care o simţea şi a lui. Prin activitatea de aproape zece ani desfăşurată la Chişinău a dovedit că este un bun prieten al basarabenilor. Basarabenii l-au apreciat cum se cuvine. Scriitorul a primit Medalia „Bărbăţie şi Credinţă”, clasa I(Înaltul Decret nr. 3411 din 15 noiembrie 1918), pentru servicii în Basarabia înainte de Unireşi Adresă de mulţumiredin partea Ministerului Instrucţiunii Publice (nr. 47.233 din 7 iunie 1921), pentru servicii aduse ideii naţionale în Basarabia.
În 1927, tipărește volumul „Pe urmele Basarabiei”, o carte a crezului autorului despre naţiunea română, prin ce are ea specific în Basarabia, o carte a identităţii autorului cu speranţele şi idealurile basarabenilor, dintr-o perioadă dificilă a istoriei acestei provincii româneşti atât de amarnic vitregită de soartă. Să mai amintim că în perioada comunistă nu s-a putut scrie și nu s-a putut afla nimic despre perioada basarabeană a scriitorului Romulus Cioflec?! Deși, între 1957-1988, s-au tipărit și retipărit unele volume din opera literară a scriitorului, despre activitatea din Basarabia nu s-a spus nimic. Este ușor a înțelege de ce.
Dacă ar fi să realizăm o anumită ordonare didactică a operei lui Romulus Cioflec, pe lânga bogata activitate jurnalistică, am avea în vedere următoarele volume de nuvele și povestiri: „Doamne, ajută-ne!” (1907), „Lacrămi călătoare” (1920), „Români din secuime” (1942), „Trei aldămașe” (1970); romane: „Vârtejul” (1937), „Pe urmele destinului” (1943), „Boierul” (1957); memoriale de călătorie: „Pe urmele Basarabiei” (1927), „Cutreierând Spania” (1928), „Sub soarele polar”(1929), la care am adăuga patru piese de teatru rămase în manuscris, din care s-au publicat: „Moarte cu bocluc” (1998), „Cupa Domeniilor”(2012), „Răspântia” (2016).
În perioada înterbelică, Romulus Cioflec este un scriitor cunoscut și citit. În principal, susținem această afirmație prin faptul că, în 1938, la propunerea lui Mihail Sadoveanu, romanul „Vârtejul” este premiat de Academia Românăcu Premiul „Ion Heliade Rădulescu”, iar în 1937, în „Adevărul literar și artistic”, este publicat interviul cu Romulus Cioflec, luat de Valer Donea (pseudonim al Profirei Sadoveanu), care realiza și publica interviuri cu marii scriitori ai epocii. Nu dorim și nici nu am putea să realizăm, prin aceste rânduri, o micromonografie Romulus Cioflec, totuși menționăm prieteniile literare ale scriitorului cu Vasile Goldiș, Nicolae Iorga, Ilarie Chendi, Garabet Ibrăileanu, Pantelimon Halippa, George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Emanoil Bucuța, Vasile Demetrius, Lucia Demetrius.
Revenind la afirmația inițială, Romulus Cioflec este un scriitor cunoscut în cadrul literaturii române interbelice, un scriitor ce astăzi se cuvine a fi redescoperit. Prin lectura operelor sale retipărite, prin lectura celor tipărite postum ce vor fi scoase la lumină, prin publicarea bogatei corespondențe, vom ajunge la concluzia că „putem spune și nu greșim deloc că Romulus Cioflec este contemporanul nostru”, după cum afirmă scriitorul Doru Munteanu în „Postfața” la volumul „Cupa Domeniilor” de Romulus Cioflec (2012).
Bibliografie:
Mircea Braga, De-structurare şi re-structurareîn volumul Istoria literară ca pretext, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 69-92.
Iurie Colesnic, Romulus Cioflecîn volumul Basarabia necunoscită, Editura Universitas, Chişinău, 1993, p. 224-229.
Luminiţa Cornea, Tabel cronologicşi Prefaţăla volumul Moarte cu boclucde Romulus Cioflec, ediţie îngrijită de Luminiţa Cornea, Editura Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sf. Gheorghe, 1998.
Luminița Cornea, Romulus Cioflec și idealurilor basarabenilor, în „Vitraliu”, periodic al Centrului Internațional „George Apostu”, Bacău, anul XIX, 1-2 (36) aprilie 2011.
Valer Donea (Profira Sadoveanu), Interviu cu Romulus Cioflec, în Adevărul literar şi artistic, anul XVII, nr.859, din 23 mai 1937, p. 15 şi în volumul Romanul românesc în interviuri – o istorie autobiografică, antologie, sinteze bibliografice şi indice de Aurel Sasu şi Mariana Vartig, vol. I, Editura Minerva, Bucureşti, 1985
*** Romulus Cioflec – un ardelean pe drumurile lumii, Ediţie îngrijită de Luminiţa Cornea, Editura Arcuş, Sf. Gheorghe, 2007